duminică, 6 decembrie 2009

Conferinţa C.I.S.C.E. din luna Decembrie

Ultima conferinţă organizată în acest an sub egida C.I.S.C.E în Bucureşti, la sala "I.C.Brătianu" din strada Biserica Amzei nr.5-9, va avea loc în ziua de sâmbătă, 12 decembrie. Invitatul nostru special, scriitorul francez Paul Sanda, ne va vorbi despre Biserica Gnostică de la origini până în prezent, încercând să sintetizeze uriaşa cantitate de informaţii existente care au legătură cu creştinismul gnostic şi să ne prezinte un istoric al Bisericilor Gnostice, de la Esenieni la Cathari şi de la Jules Doinel la Robert Ambelain.
Vă aşteptăm cu drag !

miercuri, 2 decembrie 2009

Conferinţă despre istoria masoneriei transilvănene

Joi, 3 decembrie, de la ora 14, prietenii noştri din Braşov sunt invitaţi să participe la conferinţa intitulată “Francmasoneria în România. Mit şi realitate istorică.”, care va avea loc la Muzeul "Casa Mureşenilor" din Piaţa Sfatului. În cadrul conferinţei vor prezenta lucrări: dr. Tudor Sălăgean, şef-secţie la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, titlul comunicării sale fiind "Francmasoneria în Transilvania. Repere istorice", şi dr. Vlad Sauciuc, preşedintele Centrului Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice (CISCE) şi al Asociaţiei Române pentru Studiul Ezoterismului Occidental (ARSEO), care va vorbi despre "Ezoterism şi francmasonerie în istoria româneasca". Vă aşteptăm.

luni, 30 noiembrie 2009

Interviul acordat de Preşedintele C.I.S.C.E. Ziarului Gazeta de Cluj

Vlad Sauciuc: „Orice ritual masonic este disponibil pe internet”


„Masoneria nu are influenţă asupra politicii. Ideea este că unii politicieni sunt masoni şi nu masonii fac politică”
„Suntem disponibili pentru cei care doresc să acceadă în interiorul Marii Loji Naţionale Mixte din România, le dăm şansa să intre într-un sistem”
„Societăţile care grupau odinioară adevăraţii masoni şi templieri nu mai există astăzi. Oricine poate să işi comande un costum de templier, dar dacă nu vine dintr-o familie de cavaleri poate fi doar un pseudo-templier”, a declarat într-un interviu acordat Gazetei de Cluj, Vlad Sauciuc, preşedintele Centrului Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice, preşedintele fondator al Asociaţiei Române pentru Studiul Ezoterismului Occidental şi mare maestru al Marii Loji Naţionale Mixte din România


Reporter: Sunteti preşedintele Centrului Independent de Studii si Cercetări Ezoterice. Totuşi, din păcate, obiectul de activitate al ONG pe care-l conduceţi nu este foarte bine cunoscut de publicul larg. Cum aţi putea să ne explicaţi care sunt responsabilităţile dumneavoastră?

Vlad Sauciuc: Centrul nostru este un ONG care se adresează exclusiv publicului larg. Membri noştrii sunt oameni care nu sunt profesionişti, ci amatori interesaţi de acest subiect. Scopul nostru este organizarea de conferinţe publice. Există o tradiţie primordială care se pierde în negura timpului, există ritualuri prin care omul poate intra în relaţie cu Dumnezeu. Noi le studiem şi încercăm să redescoperim aceste tradiţii în spaţiul european, dar şi pe cele practicate de europeni înainte de creştinism, cum ar fi tradiţiile celtice.

Rep.: Aţi susţinut că “Centrul a luat fiinţă în 2007, din iniţiativa membrilor unor societăţi iniţiatice româneşti, ca interfaţă între acestea şi lumea profană”. Care este legătura între sacru şi profan în România de astăzi? Au societăţile secrete influenţă şi în domeniul religios?

V.S.: Din păcate sacrul este din ce în ce mai puţin vizibil pentru că s-a pierdut noţiunea de sacralitate. Noi nu mai avem nimic sfânt, suntem într-o epocă numitaă “Kali Yuga” (n.r.epoca întunecată), o epocă materialistă. Şi atunci sacrul, care înseamnă tot ce ţine de ideea că Dumnezeu este în tine, nu mai este pe agenda zilnică a omului, el fiind mai mult preocupat de partea materială a lucrurilor. Iniţiaţii primesc o serie de cunoştinţe care le permit să evolueze spiritual. Eu observ că în această trecere între epoca Peştilor şi epoca Vărsatorului, foarte multă lume se reorientează asupra sacrului pentru că nu îi mai satisface nivelul de cultură profană, nu îi mai satisface ordinea greşită socială din lumea noastră. În zilele noastre, orice ritual, chiar şi Masonic, este disponibil pe Internet. Nu mai este nimic secret. Secretul constă în iniţiere. Dacă dumneavoastră vreţi să faceţi o lojă masonică puteţi să o faceţi. Însă aceasta nu va fi o lojă autentică. Iniţierea nu se face prin internet, ci prin atingere directă, de la iniţiator la cel iniţiat.

Rep.: Vreţi să spuneţi că cele ce au fost cunoscute odinioară drept principalele societăţi secrete cum ar fi masonii sau templierii sunt acum active pe internet?

V.S.: Societăţile care erau odinioară cu adevărat masonice şi templiere nu mai există astăzi. Oricine poate să işi comande un costum de templier, dar dacă nu vine dintr-o familie de cavaleri poate fi doar un pseudo-templier. Există o fundaţie în Olanda, Argus se numeşte, care a pus pe CD ritualuri masonice de toate tipurile. Acestea pot fi comandate, costă 5-10 euro un CD.

Rep.: Chiar dacă majoritatea marilor maeştri susţin neimplicarea masoneriei în politică, cum puteţi explica faptul că tot mai des se face referire la o aşa zisă relaţie între masonerie şi politică şi cum că politicieni iau doar decizii de “faţadă”, în “spatele” lor fiind masoneria?

V.S.: Masoneria e facută de oameni care votează şi au păreri politice ca toţi ceilalţi. Dacă eu sunt coleg de lojă cu un politician, nu înseamnă că după ce terminăm lucrul masonic nu vorbim despre politică, în particular. Masoneria nu are influenţă asupra politicii. Ideea e că politicienii pot fi şi masoni, şi nu că masonii fac politică. Politica este o profesie, în timp ce masoneria este o stare de spirit. Eu cunosc şi loji în care există politicieni, din toate partidele, care se înţeleg perfect ca masoni.

Rep.: Noul preşedinte al Uniunii Europene, Von Rumpuy, aparţine grupului Bilderberg. Cum vedeţi influenţa societăţilor secrete în viaţa societăţii contemporane?

V.S..: Grupul Bilderberg este format din personalităţi, din patronii unor trusturi media, şefii unor bănci, şefii unor partide politice, consilieri, etc.. Ei discută strategiile la nivel global. Nu este ceva de temut. Ei nu sunt o gaşcă de oameni bogaţi de genul lui Gigi Becali. Noi considerăm că e bine ca societatea să fie condusă de elite. Un ordin iniţiatic adevărat poate fi diferenţiat de unul fals prin modul în care este organizat. Acolo este o “meritocraţie”. Deciziile se iau de sus în jos. Nu se poate ca un iniţiat să ia locul iniţiatorului său. Un ordin iniţiatic în care sunt alegeri este fals. Un adevărat iniţiat se gândeşte, de fapt, la viaţa de după moarte. Un adevărat iniţiat nu se ocupă de politică şi de această viaţă scurtă şi neimportantă. Din acest punct de vedere, din păcate, 99 de procente dintre iniţiaţii de astăzi din România sunt pseudo-iniţiaţi. Un iniţiat nu se interesează de grupul Bilderberg şi nu are condiţionări în timpul acesta, sau în acest spaţiu cu trei dimensiuni. El lucrează pe alt plan. Iniţiatul este ca un calugăr sihastru în chilia lui. Noi suntem călugări în lume, rol mult mai dificil, pentru că avem şi un serviciu şi o familie. Orice Ritual veritabil are de fapt un sens ascuns, care are rolul de a te duce din lumea profană în cea sacră. Noi, ca şi obedienţă masonică ne ocupăm de partea iniţiatică, cu efecte asupra spiritului.

Rep.: Anul acesta aţi pornit pe un nou drum, aţi fondat Asociaţia Română pentru Studiul Ezoterismului Occidental. Care este scopul acestei asociaţii?

V.S.: Asociaţia Română pentru Studiul Ezoterismului Occidental (ARSEO) s-a născut din experienţa acumulată în cadrul Centrului Independent de Studii si Cercetari Ezoterice (CISCE). ARSEO e o societate deschisă numai celor care lucrează în domeniu, cum ar fi cercetători Academici, profesori universitari, masteranzi, doctoranzi. Scopul este de a construi o societate de profil care să regrupeze profesioniştii din domeniul studiilor ezoterice. Şi prin intermediul ARSEO organizăm conferinţe la care poate să participe toată lumea, însă folosim un limbaj specific academic. De asemenea, ARSEO se află în legătură cu Societatea Europeană pentru Studiul Ezoterismului Apusean (ESSWE), care grupează acest gen de cercetători.de pe întregul continent. Există facultăţi în UE unde există deja catedre întregi şi în domeniul ezoterismului Occidental. Încercăm să facem un “lobby” pe lângă Ministerul Educaţiei pentru a creea programe de învăţământ de acest tip. Vrem să ne aliniem cu universităţile din vestul Europei, unde deja se practică astfel de studii atât la nivel licenţă, cât şi masteral şi doctoral.

Rep.: În calitate de mare maestru al Marii Loji Naţionale Mixte din România cum vedeţi accederea în masonerie de la stadiul de ucenici la mare maestru?

V.S. : Ca masoni, lucrăm în spiritul celor mai sus spuse. Avem nişte principii care nu se mai regăsesc, din păcate, în alte loji din România. La noi nu există o influenţă a poziţiei sociale a unui membru. Astfel, dacă un ucenic este – de pildă – parlamentar, acest lucru nu influenţează accederea sa într-un grad mai înalt.

Rep.: Ce ar trebui să facă un om ca să intre într-o societate secretă având în vedere că faceţi “recrutări” chiar şi în Cluj, Bistriţa?

V.S..: Noi nu facem recrutări. Din punct de vedere al ritualului suntem foarte transparenţi. Însă nu ritualul e important, ci transmiterea lui. Am mai spus, la nevoie sunt gata să fac un ritual Masonic într-o piaţă publică înconjurat de 100.000 de clujeni. Nu e nimic secret într-un ritual. Suntem disponibili pentru cei care doresc să acceadă în interiorul Marii Loji Naţionale Mixte din România, le dăm şansa să intre într-un sistem iniţiatic adevărat. Orice clujean care este interesat mă poate contacta pentru a afla mai multe amănunte, însă nu înseamnă că va şi intra în organizaţia noastră. Nu intra cine vrea, ci doar cine este ales să intre pe baza unor analize a raţiunilor care au stat la baza cererii sale de a ni se alătura. Doar circa 10% dintre cei care ne contactează, intră.

A consemnat Tiberiu Hrihorciuc

vineri, 20 noiembrie 2009

Conferinţă organizată de C.I.S.C.E. la Cluj

Ne face plăcere să îi anunţăm pe prietenii noştri din Cluj că miercuri, 25 noiembrie, de la orele 17.30, se vor putea întâlni, la sala 007 a Centrului de conferinţe "Cluj City Center" din Calea Dorobanţilor nr. 14-16, cu Preşedintele C.I.S.C.E, dr. Vlad Sauciuc, şi cu Directorul Executiv, cunoscutul jurnalist şi om de televiziune Oreste Teodorescu.
Aceştia vor susţine o conferinţă publică având tema: "Franc-masoneria între mit şi realitate". Intrarea este liberă.

duminică, 25 octombrie 2009

Conferinţa C.I.S.C.E. din luna Noiembrie

Centrul Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice continuă seria de conferinţe publice şi vă propune, în luna Noiembrie, o întâlnire cu Zoltan Andras, lider al Societăţii Antroposofice din România. Acesta va susţine o prelegere cu tema "Antroposofie şi Creştinism Gnostic", sâmbătă, 14 Noiembrie, de la orele 14.00, în sala I.C.Brătianu din str. Biserica Amzei nr.5-9.
Intrarea este, ca deobicei, liberă.
Vă aşteptăm cu mult drag !

Mulţumim, Timişoara !

Conferinţa susţinută Joi, 22 Octombrie, la Timişoara, de către Preşedintele C.I.S.C.E, Vlad Sauciuc, şi Directorul Executiv al Centrului, Oreste Teodorescu, s-a bucurat de un real succes, la care au contribuit decisiv cele aproximativ o sută de persoane care au luat parte la ea.
Promitem să revenim pe malurile Begăi, cu alte subiecte de actualitate pe teme ezoterice.
Mulţumim, Timişoara !

marți, 13 octombrie 2009

Pentru Timişoreni

Ne face plăcere să îi anunţăm pe prietenii noştri din Timişoara că joi, 22 octombrie, de la orele 17.00, se vor putea întâlni, la sala de conferinţe a hotelului Perla 4 cu Preşedintele C.I.S.C.E, dr. Vlad Sauciuc, şi cu Directorul Executiv al Centrului, cunoscutul jurnalist şi om de televiziune Oreste Teodorescu.
Aceştia vor susţine o conferinţă publică având tema: "Franc-masoneria între mit şi realitate". Intrarea este liberă.

joi, 8 octombrie 2009

Vă aşteptăm la Conferinţa lunii Octombrie

După bucuria revederii cu prietenii Centrului nostru la Conferinţa susţinută de Remi Boyer pe 26 Septembrie, vă invităm la o nouă întâlnire, Sâmbătă, 10 Octombrie, de la orele 14.00, la sala "I.C.Brătianu" din str. Biserica Amzei nr.5-9, când voi avea plăcerea să vă vorbesc despre "Franc-masonerie, între mit şi realitate".
În acest fel, vom aniversa împlinerea a doi ani de la crearea Centrului nostru şi vom păşi împreună în al treilea sezon de conferinţe.
Vă aşteptăm cu drag

luni, 31 august 2009

În luna Septembrie reluăm conferinţele C.I.S.C.E !

A venit toamna, şi odată cu ea se apropie clipa reluării conferinţelor organizate sub egida Centrului nostru. Vă invităm aşadar, sâmbătă, 26 septembrie, de la ora 14.00, la locul ştiut, sala "I.C.Brătianu" a Universităţii Populare Dalles, din strada Biserica Amzei nr.5 - 9, la o reîntâlnire cu prietenul nostru din Franţa, Remi Boyer. Tema conferinţei sale este "Martinism şi Francmasonerie".
Anunţăm pe această cale pe toţi cei dornici să ni se alăture în cadrul Federaţiei Ordinelor şi Societăţilor Iniţiatice, a cărei interfaţă cu lumea profană este C.I.S.C.E., că am reluat înscrierile. Pentru amănunte, ne puteţi contacta pe mail, la adresa vladsauciuc@cisce.ro, lăsându-ne şi un număr de telefon pentru a lua legătura mai repede cu Dumneavoastră.
Vă aşteptăm cu drag !

miercuri, 5 august 2009

O carte pe care nu trebuie să o rataţi

Avem plăcerea de a recomanda cititorilor acestui blog o carte scrisă de cunoscutul ezoterist francez Remi Boyer, autor a numeroase volume filosofice şi conducător a peste douăzeci de ordine şi societăţi iniţiatice.
Titlul lucrării este: "Franc-masoneria, o cale de evoluţie spirituală", Editura Nestor, Bucureşti, 2008. Preţul: 25 lei plus taxe poştale.
Cei interesaţi pot trimite un mail la vladsauciuc@cisce.ro, indicând numărul de exemplare dorit, numele, adresa poştală completă şi un număr de telefon.
Suntem siguri că, după citirea volumului, veţi privi cu alţi ochi franc-masoneria şi veţi afla răspunsul la o parte din întrebările pe care le aveaţi despre aceasta...şi poate că alte întrebări vă vor încolţi în minte...

marți, 21 iulie 2009

Un interviu cu Preşedintele C.I.S.C.E.

Recent, revista "Pagini româneşti" din Canada a găzduit un interviu acordat de Dr. Vlad Sauciuc, preşedintele C.I.S.C.E. jurnalistului Raul Albac, pe care îl reproducem integral în continuare. Vă invităm să citiţi şi alte materiale interesante pe pagina web a periodicului respectiv, la adresa http://paginiromanesti.com/index.asp.

"Va propunem un interviu, spunem noi inedit, cu cercetătorul Vlad Sauciuc, preşedinte al Centrului Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice (CISCE) din Bucureşti. O discuţie despre biserică, ocultism şi chiar masonerie, ca feţe ale uneia şi aceleiaşi probleme, vechi de când lumea: dupa viaţă, moarte sau nemoarte?

Cunoscut românilor în ultima vreme mai ales din emisiunea "Codul lui Oreste", de pe B1TV, Vlad Sauciuc este de profesie medic, cercetător în domeniul industriei medicamentelor şi are, de asemenea, în spate o carieră în jurnalism şi relaţii publice. Din 2007, este preşedinte al Centrului Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice din România.


- Aş vrea să începem cu puţină istorie, pentru ca cititorii nostri să înţelea­gă mai bine locul şi rolul esoterismului la nivel global sau continental. Aşadar, ce este esoterismul şi de ce este el astăzi studiat în universităţi de prestigiu?

- Esoterismul reprezintă expresia unei tradiţii primordiale unice, a cărei origine se pier­de în negura timpurilor, despre care unii spun că a fost dată omului odată cu cre­area lui de către Dum­nezeu, iar alţii că i-a fost dată de o rasă extraterestră ce ar fi creat omenirea. Unii o leagă de atlanţi şi Atlantida, ea fiind transmisă mai apoi sumerienilor, egiptenilor şi aşa mai departe.

În orice caz, vorbim de o tradiţie primordială, unică la nivelul globului, prin care omului i-au fost comunicate tainele, secretele, misterele Universului. Acesta este sensul cuvântului “esoteric” - tăinuit, partea nevăzută a lucrurilor, a ideilor şi fenome­nelor. Prin antagonism cu “exote­ric” - deschis, la suprafaţă, accesibil tuturor.

Cunoaşterea primordială, tradiţia, este perpetuată prin cele două forme - exo­terică şi esoterică. Dacă prima ne este la îndemână prin şcoală, biserică şi întregul sistem socio-cultural actual, cea de a doua a rămas ascunsă, accesibilă doar unui grup de iniţiaţi care au transmis-o din Sumer şi Egiptul Antic celorlalte civilizaţii, în zona iudaică, apoi prin Grecia în Europa, dacă este să vorbim doar despre zona noastră. Aici s-a propagat sub forma iniţială a unui creştinism gnostic, apoi, în secolele XII - XIV prin cunoştinţele aduse de cavalerii templieri, care au intrat în legătură cu gnosti­cii egipteni şi cu sufiţii, esoteriştii isla­mici. Tot templierii se pare că au creat şi rozicrucianismul şi tot datorită lor s-a dezvoltat Masoneria occidentală actuală.

Asta s-a întâmplat aşadar în zona europeană. Aceleaşi cunoştinţe esoterice sunt însă întâlnite practic în toate religiile lumii - de la musulmani până la hinduşi, taoişti, budişti, peste tot unde este vorba de spirit. Căci cunoştinţele acestea se referă la partea nematerială, imaterială a omului, la spirit. Ştiinţa şi tehnica actuale ne învaţă cunoştinţe legate de materie. Cunoaşterea esoterică presupune credinţa că după moartea fizică, spiritul rămâne, şi nu moare niciodată. Dacă pornim de la această premisă, putem discuta orice.

Dacă pornim de la concepţia materialistă că odată cu moartea fizică se termină totul, atunci lucrurile sunt simple. Rămânem strict în zona cunoaşterii exoterice. Esoterismul este, dacă vreţi, un management al morţii. El ne învaţă că, după moartea fizică, spiritul supravieţuieşte şi că trebuie să pregătim din timp această trecere. Ne învaţă cum să ne comportăm pentru ca această trecere sa fie lina, uşoară, lipsită de angoase. Din păcate, astăzi, pentru majoritatea oamenilor, ea este chinuitoare.

Desigur că nimeni nu poate şti exact cum este dincolo. Dar, cu ajutorul unor tehnici speciale - de tip şamanic de pildă, ca să dau doar un exemplu - se pot induce anumite stări extatice în care spiritul se desprinde de trup şi călătoreşte în lumea de dincolo. Şi aş vrea să fac o trimi­tere la scrierile lui Ioan Petru Culianu, acest mare istoric al religiilor, care l-a moşte­nit în mare măsură pe Mircea Eliade şi ale cărui cărţi sunt extrem de bine documentate în ceea ce priveşte călătoriile în lumea de dincolo.

Folosesc această punte pentru a trece la a doua parte a întrebării dumneavoastră: de relativ puţină vreme, 15-20 de ani, există câteva universităţi de prestigiu în lume care studiază la nivel masteral şi doctoral domeniul esoterismului. Pe lângă cele din America, vreau să le amintesc pe cele de pe vechiul continent. La Sorbona, în cadrul EPHE, profesorul Antoine Faivre a fost un deschizător de drumuri. În Anglia, la Exeter, avem o catedră condusă de Nicholas Goodrick Clarke, ca să nu mai vorbim de Amsterdam, unde există singura facultate de “studii hermetice” din Europa. În Italia, CESNUR, Centrul de Studiere a Noilor Religii, se ocupă, de asemenea, graţie profesorului Massimo Introvigne, de abordarea academică a acestor probleme. Şi în alte universităţi din Germania şi din zona scandinavă încep să apară germenii unor astfel de preocupări. Noi sperăm ca şi în estul Europei şi, în particular, în România, vor apărea cât de curând programe masterale şi doctorale de acest tip. Este, de altfel, şi unul dintre scopurile înfiinţării centrului nostru.

Ce ne puteţi spune despre istoria esoterismului românesc?

Haideţi să nu mai vorbim despre eso­terism, ci despre tradiţie. Cum spu­neam, tradiţia primordială este unică, deci esoterismul românesc este parte integrantă din cel global.

Spaţiul de la Carpaţi şi Dunăre, spaţiul românesc de astăzi, a fost populat din cele mai vechi timpuri, aşadar este o zonă foarte interesantă şi prea puţin explorată încă. Dacă ne referim la tradiţia primordială, aici sunt încă urme extrem de importante care aşteaptă să fie desco­perite. Dau primul exemplu care îmi vine în minte, pentru că am fost acolo de curând. Mănăstirile rupestre de pe lângă Câmpulung Muscel- Nămăieşti, Corbii de Piatră şi Cetăţuia, care sunt ridicate pe urmele altor altare mai vechi, săpate în stâncă. Există o tradiţie neîntreruptă de la spiritualitatea precreştină, de la Zalmoxis, deci tradiţia pitagoreică, peste care s-a suprapus spiritualitatea creştină. De fapt, la noi au existat întotdeauna două curente. Unul care vine din Egiptul vechi, Ekklesia Egyptia, biserica egipteană (pentru că Pitagora a preluat tradiţia hermetica de la vechii egipteni) şi un alt curent, creştin, adus de primii creştini, care a contribuit hotărâtor la faptul că astăzi România este o ţară cu o tradiţie ortodoxă de tip bizantin, foarte bine conservată.

Un nucleu de gnoză în zona carpato-dunăreană a existat cu siguranţă, după cum au existat o serie de ordine şi socie­tăţi iniţiatice, cum este Ordinul Dragonului, al cărui membru a fost Vlad Dracul. Este un ordin venit din Transilvania, de sor­ginte germanică. Draken înseamnă în germană Dragon.,iar prin extensie, la români a devenit "drac". De-a lungul istoriei, în ţările Române s-au infruntat două familii boiereşti, Drăculeştii - care aparţineau ordinului Dragonului - şi Dăneştii, urmaşi ai Asăneştilor - care apărau tradiţia esoterică locală, de provenienţă greco-egipteană, pitagoreică. Prin această prismă se pot explica o serie de fapte istorice care par ciudate la prima vedere, precum lupta dintre Matei Basarab şi Vasile Lupu, aflaţi în sfere de influenţă diferite. Aşa se explică şi stilul diferit de construcţie al bisericilor munteneşti şi moldoveneşti, unele trilobate, altele pătrate.

Sigur că astfel de exemple sunt o sumedenie. Ce este cert în acest sens este că avem o tradiţie foarte bogată şi că ea nu a fost scoasă la lumină de niciun cercetător serios al acestui domeniu. Acesta este un alt scop pentru care s-a infiinţat centrul nostru.

Cum se raporteaza, acum şi de-a lungul vremii, esoterismul la Biserica Ortodoxă?

In primul rând, vreau să spun că studierea esoterismului se face şi trebuie să se facă de pe nişte poziţii clare de nepartizanat. Aşadar, trebuie să fii om de ştiinţă, un om obiectiv, rece, echilibrat, care să nu te implici emoţional în ceea ce faci şi să nu porneşti la drum cu prejudecăţi. Dacă te situezi pe această poziţie, studierea esoterismului nu are niciun fel de legătura cu practica lui. Deci, dacă discutaţi cu mine în calitate de preşedinte al CISCE, vă pot spune că această instituţie are ambiţii de cercetare, iar cercetarea se face cu toate mijloacele, instrumentele şi după toate metodele ştiintifice obişnuite. Ca atare, noi studiem cu echidistanţă toate curentele, esoterice sau exoterice. Intre cele exoterice, asa cum deja am arătat, se înscrie şi biserica, fie ea ortodoxă, catolică sau reformată.

Ortodocşii au avut un mare “avantaj” istoric, fie ei greci, sârbi, bulgari, români. Cu toţii au luptat cu turcii, cu Islamul, secole de-a rândul, până târziu. Pe de o parte, acest fapt a creat o unitate între ei şi, pe de altă parte, a permis păstrarea nealterată a filonului esoteric şi a tradiţiei creştine primordiale. Putem aşadar concluziona că Biserica Ortodoxă este mult mai aproape de esoterism decât Biserica Catolica. Aceasta din urmă şi-a pierdut aproape întreaga substanţă, rămânând o instituţie eminamente administrativă, ca orice altă instituţie similară a statului laic.

Esoterismul creştin este gnoza creştină (de la gnosis, a şti, a cunoaşte). Cu bună ştiinţă, biserica - fie ea ortodoxă ori catolică - a ocultat, a ţinut ascunse unele cunoştinţe. Asta nu înseamnă însă că ele nu există. Biserica Catolica transfor­mându-se într-un stat, Vaticanul, a avut din ce in ce mai multe ambiţii hegemonice şi a devenit, din păstor de suflete, păstor de corpuri umane. Tocmai asta reproşează gnosticii bisericii. Că s-a depărtat prea mult de scopul său iniţial, acela de a-l învăţa pe om micile mari secrete ale Universului şi ale existenţei sale spirituale, care să-l pregătească pentru viaţa de după moarte, şi că s-a preocupat prea mult de partea materială (vânzări de indulgenţe, şi altele asemenea), considerându-se un interpus obligatoriu între om şi Divinitate. Asta a deranjat cel mai tare, pentru că Mântuirea este accesibilă tuturor, fara mijlocirea preoţilor.

În schimb, Biserica Ortodoxă, desi are o abordare teoretică, dogmatică, destul de apropiată de cea Catolică, lasă totuşi acces la o stare de graţie prin practica isihastă, şi are, în cadrul unor mănăstiri, o serie de ritualuri ascunse vizitatorilor, dar pe care călugării le ştiu foarte bine şi le perpe­tuează. Ele nu se deosebesc foarte mult de practicile societăţilor inţiatice din Occident.

Dar la ceea ce numim generic Masonerie cum se raportează esoterismul?

Masoneria, lanţul masonic universal, este o societate care spune despre sine ca nu este secretă, ci discretă. Din start vreau să remarc o confuzie frecventă pe care o fac cei ce situează Biserica şi Masoneria pe poziţii antagonice. Din păcate, nici înalţii clerici, nici masonii de rang înalt, nu au făcut de-a lungul istoriei prea multe eforturi pentru a schimba această percepţie greşită.

O parte a masonilor de astăzi consideră că societatea lor a fost înfiinţată în secolul al XVIII-lea. Există însă indicii că masoneria a apărut mult mai devreme, în secolele XV - XVI, în Scoţia. Multă susţin că masonii ar fi de fapt urmaşi ai Cavalerilor Templieri refugiaţi în Marea Britanie de astăzi. Ştim cu toţii cum regele Franţei, Filip cel Frumos, în compli­­­­citate cu papa Clement, l-a ars pe rug pe Jacques de Molay, şi blestemul împlinit al acestuia din urmă. Daca este aşa, întrucât templierii au intrat in contact cu esoteristii sufiti si cu gnosticii alexandrieni din zona copta, din Egipt, au putut avea acces la o serie de cunoştinţe secrete. Asta lasand la o parte presupunerea că ar fi intrat în posesia Sfantului Graal si a altor artefacte care, ipoteză care, desigur, nu trebuie neglijată.

Ce este cert e că ei descoperiseră la vremea aceea lucruri pe care noi, creştinii de astăzi, le-am aflat abia în secolul XX, odată cu descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, cu Evangheliile Gnostice. Pentru ei acest lucru a reprezentat o bulversare a credinţei catolice, căci erau niste creştini catolici veniţi să cucerească locurile sfinte, la îndemnul papalităţii. Faptul că aflaseră nişte lucruri care erau ţinute sub cheie de papi le-a conferit în epocă o foarte mare putere, ca un stat în stat.

Aşadar, ca să concluzionez, eu cred cu tărie că pe baza a ceea ce templierii au adus în Europa s-a clădit de fapt sistemul masonic actual, un sistem creştin, dar gnostic. Aici este de fapt şi cheia antagonismului dintre masoni, ca urmaşi ai templierilor, şi Biserica Catolică. Pentru că, repet, Masoneria este un sistem creştin, gnostic creştin. Aşadar esoteric creştin, şi iată că am răspuns implicit la întrebarea dumnea­­voastră."

duminică, 19 iulie 2009

C.I.S.C.E. a devenit membru asociat al A.M.M.L.A.

Ne face o deosebită plăcere să anunţăm faptul că Centrul Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice a fost primit ca Membru Asociat în cadrul A.M.M.L.A. (Asociaţia Muzeelor, Bibliotecilor şi Arhivelor Masonice), cu prilejul Conferinţei anuale a acestei organizaţii, care a avut loc la Bayreuth (Germania) în perioada 9 - 11 iulie 2009.
Centrul nostru a fost reprezentat de preşedintele său, Dr. Vlad Sauciuc, de Directorul Executiv, dl. Oreste Teodorescu, şi de vicepreşedintele Mariana Sauciuc.
Aducem mulţumirile noastre, şi pe această cale, domnului Viorel Dănacu, preşedintele Centrului de Studii Francmasonice Paris-Bucureşti, care ne-a sprijinit enorm în demersul nostru.
Prin această afiliere, C.I.S.C.E. se poate implica mai concret în studierea arhivelor şi a bibliotecilor diferitelor Obedienţe masonice europene, în vederea scoaterii la lumină a unor documente referitoare la istoria Masoneriei române.
De asemenea, C.I.S.C.E. se va implica în viitorul apropiat în crearea unui Muzeu al Franc-Masoneriei din România şi face apel, pe această cale, la toţi cei ce posedă diferite artefacte legate de masonerie, să ne contacteze, pentru a încerca să adunăm exponate valoroase care să fie expuse cu acel prilej.

marți, 9 iunie 2009

Vă aşteptăm la o nouă conferinţă sub egida CISCE

CENTRUL INDEPENDENT DE STUDII ŞI CERCETĂRI EZOTERICE

prezintă conferinţa

ALCHIMIŞTII OPERATIVI DIN SECOLUL XX

susţinută de

JOSE MANUEL ANES
(PORTUGALIA)


Sâmbătă, 13 Iunie 2009, orele 14.00
la sala “I.C.Brătianu”
a Universităţii Populare “Dalles” din Bucureşti,

Str. Biserica Amzei, nr. 5 - 7
(zona Calea Victoriei – Piaţa Amzei)

Intrarea liberă

luni, 1 iunie 2009

Masoneria mixtă face primii paşi în România

În anul 1993, luminile Franc-Masoneriei Universale au fost reaprinse în România, după mai bine de jumătate de secol de întuneric. Numărul Obedienţelor masculine a crescut, după aceea, ajungând astăzi la aproape zece. Au apărut şi câteva loji feminine, precum şi loji de adopţie, care funcţionează pe lângă cele masculine, după un statut special.
Despre lojile mixte s-a vorbit însă prea puţin sau chiar deloc, ceea ce nu înseamnă că ele nu există în ţara noastră.
De la bun început se impune a face o distincţie clară între lojile mixte laice, de tipul „Droit Humain”, care au un rol progresist, de susţinere a egalităţii de şanse între sexe şi de promovare a femeilor în viaţa publică pe picior de egalitate cu bărbaţii, şi cele făcând parte din aşa numita Co-masonerie, înfiinţate în jurul Societăţii Teosofice, la sfârşitul secolului al 19-lea, sub conducerea lui Annie Bessant, având un pronunţat substrat mistico-esoteric de tip eclectic şi combinând ritualurile masonice britanice ale Ritului Antic şi Primitiv cu alte ritualuri de tip oriental.
Primele, cele laice, au pătruns astăzi şi la noi, sub forma lojilor Ordinului Masonic Mixt Internaţional „Dreptul Uman” (Le Droit Humain) şi ale Ordinului Masonic Internaţional Delphi, desprins în anul 1926 din cel dintâi. Aceste organizaţii, cărora li se alătură două loji mixte formate sub egida Marii Loji (Mixte) din Italia, lucrează masonic conform ritualurilor Ritului Scoţian Antic şi Acceptat. Ele colaborează în cadrul CLIPSAS, Confederaţie Internaţională de Mari Loji semnatare ale Apelului de la Strasbourg din anul 1962, militând pentru o Masonerie laică, umanistă, adogmatică, cu accente sociale şi umanitare.
Societatea Teosofică, deşi aflată astăzi pe plan mondial într-o nouă expansiune, pare să nu fi deschis încă sucursale în România, şi, în orice caz, Co-masoneria din cadrul acesteia rămâne o formă închisă, destinată unui cerc interior, restrâns, de adepţi.
Rămâne însă o a treia cale, Franc-masoneria mixtă Egipteană, a Riturilor de Memphis şi Misraim, care s-a dezvoltat cu precădere în Franţa şi Belgia în ultimii 60 de ani şi ale cărei Lumini au fost aprinse, în anul 2008, şi în România.
Se cuvine, poate, să facem o paranteză pentru a prezenta, pe scurt, istoria Masoneriei Egiptene, conştienţi de faptul că un asemenea discurs nu poate fi rezumat în câteva rânduri.
Istoria riturilor masonice egiptene este îndeobşte cunoscută. Ele au apărut la sfârşitul secolului XVIII, în Italia şi Franţa, deşi urme ale legendelor şi miturilor fondatoare ale masoneriei legate de civilizaţia Egiptului Antic pot fi găsite începând cu mijlocul secolului XVII, de când Michael Maier susţinea că Rozi-Crucienii îşi aveau obârşia în această străveche cultură şi civilizaţie.
Monumentala operă „Oedipus Aegyptianicus”, a savantului iezuit Athanase Kircher (patru volume, publicate între 1652 şi 1654) a redat Egiptului strălucirea şi măreţia pierdute cu mii de ani în urmă. Au urmat numeroase alte scrieri, ale unor autori care au readus în atenţia europenilor episoade uitate din istoria faraonilor. Napoleon însuşi a fost stimulat de această tendinţă culturală a vremii sale, atunci când a pornit campania din Egipt, aducând cu sine, în afara armatei regulare, şi arheologi sau istorici, precum Champollion, cel care a reuşit descifrarea hieroglifelor. Obeliscul egiptean din centrul Parisului stă mărturie şi astăzi acelor vremi.
Chiar dacă în cadrul Masoneriei engleze, a Constituţiilor Pastorului Anderson, de la 1723, nu se face nici o menţiune la ţinutul Misraim, totuşi, în discursul Cavalerului de Ramsay din 1737, găsim menţionate Misterele lui Isis celebrate în Egipt, alături de cele ale Grecilor şi Fenicienilor.
Odată cu a doua jumătate a secolului al XVIII – lea, a existat o dezvoltare fără precedent a riturilor Masonice, cu precădere în Franţa şi Germania. În acelaşi timp, în statele Italiene, alte organizaţii se ocupau cu studiul Alchimiei şi a celorlalte Ştiinţe Hermetice.
I se atribuie în general contelui Cagliostro crearea Ritului Misraim, în care acesta a preluat o serie de ritualuri aparţinând Ordinului „Arhitecţilor Africani” din Berlin. Şi dacă sunt atestate mai multe loji lucrând conform unor rituri ce făceau referire mai mult sau mai puţin concret la Anticul Egipt, cert este că ritul Misraim apare menţionat ca atare, pentru prima oară în 1811, iar cel de Memphis în 1838.
După o existenţă paralelă de peste o jumătate de secol, în anul 1881 Fr. Giuseppe Garibaldi este ales conducător al ambelor Rituri, ceea ce duce la unificarea acestora sub numele de Ritul Primitiv de Memphis şi Misraim.
Nu este lipsit de interes faptul că primul rit masonic introdus în Ţările Române în secolul 19 a fost cel de Memphis şi Misraim, România fiind printre puţinele ţări din lume în care exista, la 1880, un Sanctuar Suveran al Ritului, condus de un Mare Hierofante (căpitanul Moroiu, ulterior, în 1912, colonelul I.T.Ulic)
După terminarea Primului Război Mondial, şi afirmarea Statelor Unite ca o mare putere pe plan internaţional, masoneria Riturilor de Memphis-Misraim nu a mai fost practicată în România, locul ei fiind luat de riturile scoţiene, venite de peste ocean.
În Franţa, însă, Ritul de Memphis-Misraim a fost dezvoltat de cunoscutul ocultist Papus (pseudonimul dr. Gerard Encausse), căruia i-au urmat Jean Bricaud şi Constant Chevillon.
Ultimul a fost asasinat de Gestapo în oraşul Lyon, în anul 1944. După moartea sa, au existat mai multe tendinţe şi curente în sânul acestei Obedienţe masonice.
Unul dintre continuatori a fost Rene Chambellant, care a dus mai departe, cu discreţie, comoara iniţiatică primită de la Constant Chevillon. Înainte de moartea sa, la sfârşitul anilor '90, Chambellant a desemnat patru legatari testamentari cărora le-a încredinţat perpetuarea riturilor şi a sistemului iniţiatic gândit de înaintaşii săi. Unul din cei patru este Prea Respectabilul Frate Gilbert Tappa, care, prin Suveranul Sanctuar Naţional din Marea Britanie, a dat patente pentru crearea unor loji simbolice, în România, în care Fraţii şi Surorile lucrează, împreună, întru Gloria Marelui Arhitect al Universului.
Prin însăşi definiţia sa, Masoneria Egipteană este mistică, bazându-se pe studierea Ştiinţelor Oculte, a Hermetismului, Kabbalei, Tarotului, Alchimiei, Magiei înalte, şi a tuturor celorlalte discipline ce stau la baza Tradiţiei Universale.
Considerând că spiritul sălăşluieşte vremelnic în corpul fizic, şi că apariţia sexelor a avut loc într-un moment ulterior, după căderea Adamică, Masoneria Mixtă Egipteană admite faptul că spiritul este androgin, ceea ce face ca femeia să fie la fel de iniţiabilă ca bărbatul, desigur, în anumite limite şi cu un anumit specific. Cagliostro, unul din întemeietorii Ritului de Misraim, a conceput, de altfel, şi un Ritual feminin al acestuia, iar în anii 1930, Raoul Fructus a fost cel care a pus bazele Obedienţei Mixte în cadrul Marelui Sanctuar Internaţional al acestor Rituri.
Se ştie că celebrul ocultist Robert Ambelain a încercat o delimitare clară a căii masculine de cea feminină în cadrul Masoneriei de Memphis-Misraim opunându-se, în principiu, mixităţii, lucru ciudat, dacă ţinem seama de faptul că acelaşi Ambelain a acceptat grupurile mixte în toate celelalte societăţi oculte pe care le-a condus, inclusiv în cadrul Bisericii Gnostice.
Continuatorul tradiţiei iniţiatice pe linia Papus – Teder – Bricaud – Chevillon, Rene Chambellant, a considerat inacceptabilă teoria lui Ambelain şi a pus bazele rectificării Masoneriei de Memphis-Misraim, prin introducerea mixităţii depline în cadrul acesteia.
De altfel, după retragerea lui Ambelain din funcţia de Mare Maestru Mondial şi trecerea tuturor funcţiilor acestuia în mâinile lui Gerard Kloppel, a început o fragmentare accentuată a Ritului, luând naştere nenumărate Obedienţe, dintre care aproximativ jumătate sunt mixte.
Iată, aşadar, că principiul pentru care s-a luptat Chambellant în anii '80 a avut, până la urmă, câştig de cauză.
În ce priveşte Lojile româneşti ce funcţionează în acest Regim, ele fac parte dintr-un Sistem Iniţiatic mai amplu, care este în întregime mixt, şi care porneşte de la Franc-Masonerie, pentru a continua cu o serie de Ordine Martiniste, spre alte societăţi oculte, care practică Teurgia, Taumaturgia, etc., şi care au, în centru, un nucleu creştin esoteric de sorginte Gnostică şi Rozicruciană.
Acestor Ateliere li se vor adăuga în lunile viitoare altele, care vor lucra conform ritualurilor mistice creştine ale Regimului Scoţian Rectificat, pentru a forma, împreună, Marea Lojă Naţională Mixtă din România, ca federaţie de loji simbolice având drept numitor comun credinţa în Marele Arhitect al Universului şi în nemurirea spiritului omenesc.
Fraţii şi Surorile acestei Obedienţe îi recunosc pe toţi Masonii din lume drept zale ale Lanţului Universal de Unire Fraternă şi sprijină toate organizaţiile masonice, fie ele masculine, feminine sau mixte, în eforturile lor de răspândire a Luminii pe întreg globul pământesc.
Cei ce vor să afle mai multe despre lucrările Lojilor mixte din ţara noastră, sau au dorinţa de a li se alătura, ne pot contacta pe adresa de mail vladsauciuc@cisce.ro

miercuri, 27 mai 2009

Centrul Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice se prezintă

În toamna anului 2007 lua fiinţă, la Bucureşti, din iniţiativa unui mic grup de prieteni, Centrul Independent de Studii şi Cercetări Ezoterice, asociaţie non-profit care intenţiona să prezinte publicului larg, prin intermediul unor conferinţe şi al materialelor tipărite, fragmente din istoria şi activitatea unor organizaţii iniţiatice, pe nedrept ignorate sau greşit interpretate până acum de marea majoritate a celor interesaţi de ezoterism.

Totodată, Centrul îşi propunea să facă cercetări, în arhive, muzee, biblioteci, etc., pentru a identifica dovezi ale prezenţei, pe teritoriul României, a unor societăţi ezoterice, despre care existau informaţii că s-ar fi aflat aici, încă din evul mediu sau chiar din epoca pre-creştină.

Un alt obiectiv declarat a fost acela de a încerca înfiinţarea unei asociaţii de cercetare şi studii academice în domeniul ezoterismului occidental, în colaborare cu o Universitate din România, sub auspiciile ESSWE (Societatea Europeană de Studiere a Ezoterismului Occidental) şi împreună cu catedre similare existente deja în câteva centre universitare din Europa (Paris, Amsterdam, Exeter, Sheffield, etc.).

În faţa acestui program ambiţios, mulţi au zâmbit neîncrezători. Alţii ne-au avertizat că vom întâmpina rezistenţă atât din partea celor care văd cu ochi răi tot ceea ce este legat de ştiinţele ezoterice, cât şi din cea a unor organizaţii pseudo-iniţiatice, care se vor teme să nu îşi piardă adepţii în cazul în care activităţile noastre vor duce la dezvăluirea lipsei de consistenţă a ideilor pe care acestea le propagă.

În pofida tuturor piedicilor şi a greutăţilor inerente oricărui început, am pornit la drum... Iar astăzi, la aproape doi ani de la acel moment, ne putem mândri cu câteva lucruri bine făcute.

Printre ele, la loc de frunte stă traducerea şi publicarea în limba română, la editura Nestor, a cărţii lui Remi Boyer, „Francmasoneria, o cale de evoluţie spirituală”, adevărat manual masonic, util deopotrivă Venerabililor lojilor albastre, cât şi oricărui Mason adevărat, care caută să se perfecţioneze şi îşi pune, inevitabil, întrebări despre latura spirituală a Frăţiei din care face parte. Lansarea cărţii a avut loc în luna iulie a anului 2008, la Bucureşti, în prezenţa autorului.

Centrul a mai publicat, în regie proprie, două numere ale revistei „Iniţierea”, în care importanţi cercetători ai fenomenului ezoteric din ţară şi din străinătate au contribuit cu articole şi informaţii extrem de interesante. Printre aceştia, îi putem cita pe Serge Caillet (Franţa), Michael Buckley (Anglia), Piers Vaughan (S.U.A), Christian Guigue (Franţa), Remi Boyer (Franţa), etc. Un al treilea număr este pregătit pentru a fi tipărit în lunile următoare.

În vara anului 2008, prin bunăvoinţa Domnului Viorel Danacu, Preşedintele Centrului de Studii Franc-Masonice Paris – Bucureşti, care a fost gazda reuniunii din acel an a membrilor A.M.M.L.A (Asociaţia Europeană a Arhivelor, Muzeelor şi Librăriilor Masonice), C.I.S.C.E. a depus documentaţia necesară pentru a fi admis în rândul membrilor respectivei Asociaţii, lucru care se va petrece în decursul acestui an, cu ocazia reuniunii de la Bayreuth (Germania).

În fine, principala activitate a Centrului a constat în organizarea lunară de conferinţe publice, cu participarea unor nume cunoscute ale ezoterismului românesc şi internaţional, fapt care a dus la crearea unui grup de prieteni fideli, ce ne sunt alături, de fiecare dată, în sala „I.C.Brătianu” a Universităţii Populare „Ion Dalles” din strada Biserica Amzei, la întâlnirile cu conferenţiarii noştri.

O scurtă trecere în revistă a acestor conferinţe permite, credem noi, să ilustrăm diversitatea domeniilor abordate.

Astfel, în odată cu lansarea Centrului, în Octombrie 2007, un britanic – Michael Buckley, şi un american – Piers Vaughan, ne-au fost alături şi au ţinut prelegeri despre Hermes Trismegistul şi sistemele Rozi-Cruciene din America secolulului al XVIII-lea. A urmat, în decembrie, Yorgos Tsadakis (Grecia), cu o prezentare a Ordinului Crinului şi Vulturului, iar în februarie 2008 a fost rândul scriitorului francez Remi Boyer să ne încânte cu o abordare nonconformistă a mizei iniţierii.

Proaspăt alăturat Centrului, jurnalistul şi omul de televiziune Oreste Teodorescu a oferit un Mărţişor ezoteric celor veniţi să îl asculte, şi a vorbit despre istoria Ordinelor iniţiatice.

De Echinocţiu l-am evocat, alături de Doamna Michelle Nahon, din Bordeaux, pe Martinez de Pasqually şi Ordinul Aleşilor Cohen, pe care acesta l-a înfiinţat în secolul 18, iar în Aprilie a fost rândul lui Mauro Bargellini (Italia) să ni-l prezinte pe Platon, pilon de bază al Tradiţiei Universale. A urmat Emilio Lorenzo, Marele Maestru al Ordinului Martinist Francez, a cărui expunere despre organizaţia pe care o conduce a fost primită cu mult interes, iar în luna Iunie, scriitorul şi publicistul Yves Fred Boisset a încheiat primul an de conferinţe cu o prezentare a rozicrucienilor europeni, din secolele XVI –XVIII.

Toamna anului 2008 a marcat o reluare în forţă a prelegerilor, primul nostru invitat fiind reputatul cercetător în domeniul ezoterismului occidental, Profesorul Antoine Faivre. Lui i-a urmat Gino Sandri, Secretarul General al Prioratului de Sion, organizaţie pe cât de celebră pe atât de ascunsă, care a consimţit să iasă în public şi să vorbească despre Misterul din Gisors, locul unde se spune că ar fi fost ascunse arhivele Prioratului...Iar scriitorii britanici Lynn Picknett şi Clive Prince, sosiţi la Bucureşti în Noiembrie, au completat spusele lui Sandri, prezentându-ne ultimele lor cercetări, concretizate în cartea Măştile lui Hristos, a cărei versiune în limba română, apărută la Editura RAO, a fost lansată cu acel prilej.

În Decembrie, profesorul universitar Mark Sedgwick, de la Universitatea din Aarhus (Danemarca) ne-a iniţiat în tainele Sufismului, pentru ca la începutul anului 2009, Gelu Voican Voiculescu să ne prezinte cu multă claritate şi concizie etapele principale ale vieţii şi operei lui Rene Guenon, dezvăluindu-ne, astfel, o latură mai puţin cunoscută a personalităţii domniei sale, cea de ezoteriolog.

A urmat, în Februarie, frumoasa conferinţă susţinută de D-na Profesor Ioana Lipovanu, care şi-a dedicat o mare parte a vieţii descifrării sensului ascuns al operei filosofice a lui Lucian Blaga, iar sosirea primăverii ne-a adus o primă apropiere de Rudolf Steiner şi de Antroposofie, conferenţiar fiind Zoltan Andras, membru al Societăţii Antroposofice din România.

Deşi Centrul nostru şi-a propus să abordeze în special teme legate de Tradiţia Occidentală, nu am putut rezista tentaţiei de a-l asculta, după Paşti, pe franco-vietnamezul Robert Ho-Than, care ne-a prezentat câteva din elementele alchimiei interne taoiste. În fine, în luna mai a fost rândul lui Anne Ferlat să ne vorbească despre renaşterea religiilor păgâne (pre-creştine) în Europa post-modernă a secolului XXI.

Aşteptăm cu nerăbdare următoarea întâlnire, pe 13 iunie, cu Jose Manuel Anes, unul dintre cei mai erudiţi ezoterişti lusitani, dar şi pe cele din toamna viitoare, cu Richard Khaitzine, Serge Caillet, Jean-ChristopheFaure, Tommy Westlund, Paul Sanda, Bob Gilbert, Massimo Introvigne, sau PierLuigi Zoccatelli.

....Nu ştiu dacă cele amintite mai sus reprezintă mult sau puţin. Depinde de unitatea de măsură şi de cel care judecă. Pentru noi, sunt ore, zile, luni de muncă asiduuă, pasionantă, puse în slujba idealului pe care ni l-am asumat atunci când am pornit la acest drum: acela de a aduce o picătură de lumină în întunericul tot mai dens care ne înconjoară în această epocă de transformări rapide şi de relaţii interumane tot mai golite de umanism. Bucuria noastră în faţa sălilor pline cu oameni însetaţi de cunoaştere este răsplata muncii noastre şi, totodată, ne arată că înfiinţarea Centrului a fost o idee bună, iar continuarea activităţilor sale, în ciuda tuturor dificultăţilor întâmpinate, este un pariu cu timpul şi cu timpurile pe care credem că l-am câştigat.