A apărut o eroare în acest obiect gadget

luni, 1 iunie 2009

Masoneria mixtă face primii paşi în România

În anul 1993, luminile Franc-Masoneriei Universale au fost reaprinse în România, după mai bine de jumătate de secol de întuneric. Numărul Obedienţelor masculine a crescut, după aceea, ajungând astăzi la aproape zece. Au apărut şi câteva loji feminine, precum şi loji de adopţie, care funcţionează pe lângă cele masculine, după un statut special.
Despre lojile mixte s-a vorbit însă prea puţin sau chiar deloc, ceea ce nu înseamnă că ele nu există în ţara noastră.
De la bun început se impune a face o distincţie clară între lojile mixte laice, de tipul „Droit Humain”, care au un rol progresist, de susţinere a egalităţii de şanse între sexe şi de promovare a femeilor în viaţa publică pe picior de egalitate cu bărbaţii, şi cele făcând parte din aşa numita Co-masonerie, înfiinţate în jurul Societăţii Teosofice, la sfârşitul secolului al 19-lea, sub conducerea lui Annie Bessant, având un pronunţat substrat mistico-esoteric de tip eclectic şi combinând ritualurile masonice britanice ale Ritului Antic şi Primitiv cu alte ritualuri de tip oriental.
Primele, cele laice, au pătruns astăzi şi la noi, sub forma lojilor Ordinului Masonic Mixt Internaţional „Dreptul Uman” (Le Droit Humain) şi ale Ordinului Masonic Internaţional Delphi, desprins în anul 1926 din cel dintâi. Aceste organizaţii, cărora li se alătură două loji mixte formate sub egida Marii Loji (Mixte) din Italia, lucrează masonic conform ritualurilor Ritului Scoţian Antic şi Acceptat. Ele colaborează în cadrul CLIPSAS, Confederaţie Internaţională de Mari Loji semnatare ale Apelului de la Strasbourg din anul 1962, militând pentru o Masonerie laică, umanistă, adogmatică, cu accente sociale şi umanitare.
Societatea Teosofică, deşi aflată astăzi pe plan mondial într-o nouă expansiune, pare să nu fi deschis încă sucursale în România, şi, în orice caz, Co-masoneria din cadrul acesteia rămâne o formă închisă, destinată unui cerc interior, restrâns, de adepţi.
Rămâne însă o a treia cale, Franc-masoneria mixtă Egipteană, a Riturilor de Memphis şi Misraim, care s-a dezvoltat cu precădere în Franţa şi Belgia în ultimii 60 de ani şi ale cărei Lumini au fost aprinse, în anul 2008, şi în România.
Se cuvine, poate, să facem o paranteză pentru a prezenta, pe scurt, istoria Masoneriei Egiptene, conştienţi de faptul că un asemenea discurs nu poate fi rezumat în câteva rânduri.
Istoria riturilor masonice egiptene este îndeobşte cunoscută. Ele au apărut la sfârşitul secolului XVIII, în Italia şi Franţa, deşi urme ale legendelor şi miturilor fondatoare ale masoneriei legate de civilizaţia Egiptului Antic pot fi găsite începând cu mijlocul secolului XVII, de când Michael Maier susţinea că Rozi-Crucienii îşi aveau obârşia în această străveche cultură şi civilizaţie.
Monumentala operă „Oedipus Aegyptianicus”, a savantului iezuit Athanase Kircher (patru volume, publicate între 1652 şi 1654) a redat Egiptului strălucirea şi măreţia pierdute cu mii de ani în urmă. Au urmat numeroase alte scrieri, ale unor autori care au readus în atenţia europenilor episoade uitate din istoria faraonilor. Napoleon însuşi a fost stimulat de această tendinţă culturală a vremii sale, atunci când a pornit campania din Egipt, aducând cu sine, în afara armatei regulare, şi arheologi sau istorici, precum Champollion, cel care a reuşit descifrarea hieroglifelor. Obeliscul egiptean din centrul Parisului stă mărturie şi astăzi acelor vremi.
Chiar dacă în cadrul Masoneriei engleze, a Constituţiilor Pastorului Anderson, de la 1723, nu se face nici o menţiune la ţinutul Misraim, totuşi, în discursul Cavalerului de Ramsay din 1737, găsim menţionate Misterele lui Isis celebrate în Egipt, alături de cele ale Grecilor şi Fenicienilor.
Odată cu a doua jumătate a secolului al XVIII – lea, a existat o dezvoltare fără precedent a riturilor Masonice, cu precădere în Franţa şi Germania. În acelaşi timp, în statele Italiene, alte organizaţii se ocupau cu studiul Alchimiei şi a celorlalte Ştiinţe Hermetice.
I se atribuie în general contelui Cagliostro crearea Ritului Misraim, în care acesta a preluat o serie de ritualuri aparţinând Ordinului „Arhitecţilor Africani” din Berlin. Şi dacă sunt atestate mai multe loji lucrând conform unor rituri ce făceau referire mai mult sau mai puţin concret la Anticul Egipt, cert este că ritul Misraim apare menţionat ca atare, pentru prima oară în 1811, iar cel de Memphis în 1838.
După o existenţă paralelă de peste o jumătate de secol, în anul 1881 Fr. Giuseppe Garibaldi este ales conducător al ambelor Rituri, ceea ce duce la unificarea acestora sub numele de Ritul Primitiv de Memphis şi Misraim.
Nu este lipsit de interes faptul că primul rit masonic introdus în Ţările Române în secolul 19 a fost cel de Memphis şi Misraim, România fiind printre puţinele ţări din lume în care exista, la 1880, un Sanctuar Suveran al Ritului, condus de un Mare Hierofante (căpitanul Moroiu, ulterior, în 1912, colonelul I.T.Ulic)
După terminarea Primului Război Mondial, şi afirmarea Statelor Unite ca o mare putere pe plan internaţional, masoneria Riturilor de Memphis-Misraim nu a mai fost practicată în România, locul ei fiind luat de riturile scoţiene, venite de peste ocean.
În Franţa, însă, Ritul de Memphis-Misraim a fost dezvoltat de cunoscutul ocultist Papus (pseudonimul dr. Gerard Encausse), căruia i-au urmat Jean Bricaud şi Constant Chevillon.
Ultimul a fost asasinat de Gestapo în oraşul Lyon, în anul 1944. După moartea sa, au existat mai multe tendinţe şi curente în sânul acestei Obedienţe masonice.
Unul dintre continuatori a fost Rene Chambellant, care a dus mai departe, cu discreţie, comoara iniţiatică primită de la Constant Chevillon. Înainte de moartea sa, la sfârşitul anilor '90, Chambellant a desemnat patru legatari testamentari cărora le-a încredinţat perpetuarea riturilor şi a sistemului iniţiatic gândit de înaintaşii săi. Unul din cei patru este Prea Respectabilul Frate Gilbert Tappa, care, prin Suveranul Sanctuar Naţional din Marea Britanie, a dat patente pentru crearea unor loji simbolice, în România, în care Fraţii şi Surorile lucrează, împreună, întru Gloria Marelui Arhitect al Universului.
Prin însăşi definiţia sa, Masoneria Egipteană este mistică, bazându-se pe studierea Ştiinţelor Oculte, a Hermetismului, Kabbalei, Tarotului, Alchimiei, Magiei înalte, şi a tuturor celorlalte discipline ce stau la baza Tradiţiei Universale.
Considerând că spiritul sălăşluieşte vremelnic în corpul fizic, şi că apariţia sexelor a avut loc într-un moment ulterior, după căderea Adamică, Masoneria Mixtă Egipteană admite faptul că spiritul este androgin, ceea ce face ca femeia să fie la fel de iniţiabilă ca bărbatul, desigur, în anumite limite şi cu un anumit specific. Cagliostro, unul din întemeietorii Ritului de Misraim, a conceput, de altfel, şi un Ritual feminin al acestuia, iar în anii 1930, Raoul Fructus a fost cel care a pus bazele Obedienţei Mixte în cadrul Marelui Sanctuar Internaţional al acestor Rituri.
Se ştie că celebrul ocultist Robert Ambelain a încercat o delimitare clară a căii masculine de cea feminină în cadrul Masoneriei de Memphis-Misraim opunându-se, în principiu, mixităţii, lucru ciudat, dacă ţinem seama de faptul că acelaşi Ambelain a acceptat grupurile mixte în toate celelalte societăţi oculte pe care le-a condus, inclusiv în cadrul Bisericii Gnostice.
Continuatorul tradiţiei iniţiatice pe linia Papus – Teder – Bricaud – Chevillon, Rene Chambellant, a considerat inacceptabilă teoria lui Ambelain şi a pus bazele rectificării Masoneriei de Memphis-Misraim, prin introducerea mixităţii depline în cadrul acesteia.
De altfel, după retragerea lui Ambelain din funcţia de Mare Maestru Mondial şi trecerea tuturor funcţiilor acestuia în mâinile lui Gerard Kloppel, a început o fragmentare accentuată a Ritului, luând naştere nenumărate Obedienţe, dintre care aproximativ jumătate sunt mixte.
Iată, aşadar, că principiul pentru care s-a luptat Chambellant în anii '80 a avut, până la urmă, câştig de cauză.
În ce priveşte Lojile româneşti ce funcţionează în acest Regim, ele fac parte dintr-un Sistem Iniţiatic mai amplu, care este în întregime mixt, şi care porneşte de la Franc-Masonerie, pentru a continua cu o serie de Ordine Martiniste, spre alte societăţi oculte, care practică Teurgia, Taumaturgia, etc., şi care au, în centru, un nucleu creştin esoteric de sorginte Gnostică şi Rozicruciană.
Acestor Ateliere li se vor adăuga în lunile viitoare altele, care vor lucra conform ritualurilor mistice creştine ale Regimului Scoţian Rectificat, pentru a forma, împreună, Marea Lojă Naţională Mixtă din România, ca federaţie de loji simbolice având drept numitor comun credinţa în Marele Arhitect al Universului şi în nemurirea spiritului omenesc.
Fraţii şi Surorile acestei Obedienţe îi recunosc pe toţi Masonii din lume drept zale ale Lanţului Universal de Unire Fraternă şi sprijină toate organizaţiile masonice, fie ele masculine, feminine sau mixte, în eforturile lor de răspândire a Luminii pe întreg globul pământesc.
Cei ce vor să afle mai multe despre lucrările Lojilor mixte din ţara noastră, sau au dorinţa de a li se alătura, ne pot contacta pe adresa de mail vladsauciuc@cisce.ro